Ca un papagal colorat

Acuma cati va ani în urmă am fost la Dakar, în Senegal:
Mam gandit ca am aterizat pe o altă planetă:
Imediat, cu sa deschis uşa am mirosit in aer mirosurile
care niciodată înainte nu le am mirozit, plante şi animale care l-am văzut
numai la televizor, un clima diferit ...
Oamenii culorate cu negru mai inchis sao mai deschis, eu eram cel mai diferit: eram cel mai alb ... toti sa uita mereo, nu poti sa traci neobservate, chiar si hainele sunt diferite, limba care vorbesc este diferita
Apoi am început să observ oamenii în viaţa lor de zi cu zi:
Ritmuri lente, bucataria, religie, musica: toate diferite
...
M-am gândit la multe dintre aceste persoane care vin în Italia pentru a lucra
ca sa jute familie lor numeroase care au în ţara lor
sau la fetele placa de acsa pentru ca au barbat strain
repede mam dat seama că aceşti oameni nu va fi niciodată fericiti întro o alta zara.
E ca si cum sa iei un papagal colorat nascut intro un padur troical si incatat sa traiesca liberă şi a pui într-o cuşcă într-o grădină într-un alta
ţară.
Niciodată nu o sa traiesca bine, chiar şi pentru simplul fapt că climatul este
altul, nu va manca nuciodata ce a mâncat inainte, nu va fi"
niciodată liber, pentru că e mereu va fii diferit de toată lumea, deoarece culoarea
estirea diferit ,si atunci da ca este diferit va fi excluş de la toate lumea
si pus la o parte.
Si atuncia ma gandesc la experienta care am avut eu in Romania, dar si la romani care vin in italia:
Singurătatea ieste sentimentul care predomină în fiecare persoană care
din motive de muncă migrează către o altă ţară, pentru că acea persoană va fi
întotdeauna diferita de cele din jurul lui.
scuze pentru erorile